capacitate
/ka.pa.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză capacité < latină capacitas, -atis.
Definiții
- volum al unui recipient.
- însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc.
- posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie.
- posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva.
- posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
- persoană capabilă.
- însușirea de a face acte juridice valabile.
Exemple
- Capacitatea a unei incinte.
- Capacitatea de a face ceva.
- Demonstrează o mare capacitate în...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | capacitate | capacități |
| genitiv-dativ | capacității | capacităților |
| articulat | capacitatea | capacitățile |
Sinonime: 1: volum, 2: cubaj, volum, gabarit, 4: forță, posibilitate, putere, putință, (înv.) puterință, puternicie, 5: competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie, 7: facultate
Antonime: incapacitate