incapacitate
/in.ka.pa.ʧiˈta.te/Etimologie
Din franceză incapacité.
Definiții
- lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; (p.ext.) nepricepere.
- stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | incapacitate | — |
| genitiv-dativ | incapacității | — |
| vocativ | incapacitate | — |
| articulat | incapacitatea | — |