canton
/kanˈton/Etimologie
Din franceză canton.
Definiții
- clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier.
- cea mai mică unitate în administrația pădurilor; locuința pădurarului.
- unitate teritorial-administrativă în unele țări.
- fiecare dintre statele care compun Confederația Elvețiană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canton | cantoane |
| genitiv-dativ | cantonului | cantoanelor |
| vocativ | cantonule | cantoanelor |
| articulat | cantonul | cantoanele |