canton (toate sensurile)

Definiția cuvântului „canton”

cantonsubstantiv

  1. clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier.
  2. cea mai mică unitate în administrația pădurilor; locuința pădurarului.
  3. unitate teritorial-administrativă în unele țări.
  4. fiecare dintre statele care compun Confederația Elvețiană.

cantonverb

  1. (v.intranz.) a se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament.
  2. (v.intranz.) a rămâne pe loc.
  3. (v.refl.) (fig.) a se limita.