← înapoi la căutare

cânta

/kɨnˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină cantare.

Definiții

  1. (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
  2. (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
  3. (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
  4. (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.

Exemple

  • A cânta o melodie, o doină.
  • Cântă din fluier.

Declinare

CazSingularPlural
verbcântacântau

Sinonime: 1: (muz.) executa, interpreta, intona, (pop.) glăsui, spune, viersui, zice, (înv.) glăsi, juca, (muz.) suna

Antonime: vorbi

cantată

/kan'ta.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din italiană cantata.

Definiții

  1. compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcantatăcantate
genitiv-dativcantateicantatelor
vocativcantatăcantatelor
articulatcantatacantatele

cantata

/kanˈta.ta/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cantată.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cantată.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică