cange
/'kan.ʤe/Etimologie
Din turcă kanca.
Definiții
- prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect.
- gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cange | căngi |
| genitiv-dativ | căngii | căngilor |
| vocativ | cange | căngilor |
| articulat | cangea | căngile |