cancioc
/kanˈʧjok/Etimologie
Din maghiară kancsó.
Definiții
- unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru.
- vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cancioc | canciocuri |
| genitiv-dativ | canciocului | canciocurilor |
| vocativ | canciocule | canciocurilor |
| articulat | canciocul | canciocurile |