canaful
/kaˈna.ful/Etimologie
Din canaf.
Definiții
- forma de singular articulat pentru canaf.
Din canaf.
Din maghiară kanaf, din arabă aç-cenife (Cihac, II, 487), confer spaniolă cenefa. Alternativ, din germană Knauf („capitel de coloană, mâner de sabie”) (Scriban, Șăineanu) (MDA).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | canaf | canafuri |
| genitiv-dativ | canafului | canafurilor |
| vocativ | canafule | canafurilor |
| articulat | canaful | canafurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică