camilafcă
/ka.mi'laf.kə/Etimologie
Din neogreacă ϰαμηλαύϰα (kamiláfka), ϰαμηλαύϰι(ον) (kamiláfkion), confer latină medie camelaucum.
Definiții
- potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | camilafcă | camilafce |
| genitiv-dativ | camilafcei | camilafcelor |
| vocativ | camilafcă | camilafcelor |
| articulat | camilafca | camilafcele |