cameră
/'ka.me.rə/Etimologie
Din italiană camera < latină camera.
Definiții
- încăpere într-o clădire.
- nume dat unor încăperi cu destinație specială.
- spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuși.
- tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune.
- (urmat de determinări) parte componentă a organului legislativ în unele țări.
Exemple
- Apartament cu două camere.
- S-au convocat camerele reunite ale parlamentului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cameră | camere |
| genitiv-dativ | camerei | camerelor |
| vocativ | camero | camerelor |
| articulat | camera | camerele |
Sinonime: 1: încăpere, odaie, (pop.) sală, (înv. și reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanță, 1: (pol.) adunare legislativă, :, :, : , (lù shī), :, :, :, :, :, : (epimelitírio) , (diaskeptírio), :, :, :, : (paláta), :, :, :