← înapoi la căutare

căluș

/kə'luʃ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din cal + sufixul -uș.

Definiții

  1. bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige.
  2. bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn.
  3. mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun.
  4. suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet.
  5. utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual.
  6. (de obicei art.) numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar, călușel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcălușcălușuri
genitiv-dativcălușuluicălușurilor
vocativcălușulecălușurilor
articulatcălușulcălușurile

calus

/'ka.lus/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză calus. Confer latină callum.

Definiții

  1. (anat.) țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os.
  2. (bot.) țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcaluscalusuri
genitiv-dativcalusuluicalusurilor
articulatcalusulcalusurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică