calupul
/kaˈlu.pul/Etimologie
Din calup.
Definiții
- forma de singular articulat pentru calup.
calup
/ka'lup/Etimologie
Din turcă kalıp.
Definiții
- (pop.) calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie.
- bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată.
- bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care servește la executarea unor pavaje.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calup | calupuri |
| genitiv-dativ | calupului | calupurilor |
| vocativ | calupule | calupurilor |
| articulat | calupul | calupurile |
Proverbe & zicători
- „A mânca calupul”Vorbă și tăcere
- „A-i pune calupul”Vorbă și tăcere
- „A pune (trage) cuiva calupul”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică