caloian
/ka.loˈjan/Etimologie
Din slavă (veche) kalenŭ („de argilă”), datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Română, II, (1900), p. 94-7; DAR). După vechea tradiție, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, țar al româno-bulgarilor la începutul secolul XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu albaneză llohë („ploaie”).
Definiții
- obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caloian | — |
| genitiv-dativ | caloianului | — |
| vocativ | caloianule | — |
| articulat | caloianul | — |