Etimologia cuvântului „caloianul”

Din slavă (veche) kalenŭ („de argilă”), datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Română, II, (1900), p. 94-7; DAR). După vechea tradiție, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, țar al româno-bulgarilor la începutul secolul XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu albaneză llohë („ploaie”).