calm

Etimologie

Din franceză calme, confer italiană calma. Probabil de origine latină: cauma ("căldura soarelui de miezul zilei") < greacă antică καῦμα (kauma) ("căldură"), care provine din καίω (kaiō) ("eu ard"), sau altă posibilitate este că provine de la latină caleō < greacă antică (dorică) κάλεoς (din forma ionică κήλεος, care înseamnă "ardere").

Definiții

1. (despre natură) care se află în stare de liniște deplină.
2. (despre procese) care se desfășoară liniștit.
3. (despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil.

Exemple

• O atmosferă calmă.
• Pe aleile calme.
• Atitudine calmă.
• Om calm.
• O fire calmă.

Sinonime: 1: domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tăcut, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce, 2: ușor, 3: calmat, domol, domolit, liniștit, moderat, pașnic, ponderat, potolit, stăpânit, temperat; flegmatic, imperturbabil, placid

Antonime: agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniștit, tulburat, violent, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat

Definiții

1. stare de liniște deplină a atmosferei.
2. stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire.
3. pace sufletească, lipsă de frământări.

Exemple

• Calmul unui om flegmatic.

Declinare

Sinonime: 1: liniște, 2: flegmă, imperturbabilitate, placiditate, 3: astâmpăr, cumpăt

Antonime: zbucium, neliniște, furie

Etimologie

Din franceză calmer, confer italiană calmare.

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) a (se) liniști, a (se) potoli.

Exemple

• Era enervat și abia a reușit să-l calmeze.

Declinare

Sinonime: (se) domoli, (se) îmblânzi, (se) îmbuna, (se) împăca, (se) liniști, (se) potoli, (reg.) (se) țistui, (înv.) (se) dezmânia

Antonime: (se) agita, (se) alarma, (se) tulbura, (se) zbuciuma