(despre natură) care se află în stare de liniște deplină.
(despre procese) care se desfășoară liniștit.
(despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil.
calm — substantiv
stare de liniște deplină a atmosferei.
stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire.
pace sufletească, lipsă de frământări.
calm — verb
(v.refl. și tranz.) a (se) liniști, a (se) potoli.