calicie
/ka.li'ʧi.e/Etimologie
Din calic + sufixul -ie.
Definiții
- sărăcie (extremă); calicenie.
- zgârcenie, avariție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calicie | — |
| genitiv-dativ | caliciei | — |
| vocativ | calicie | — |
| articulat | calicia | — |
Proverbe & zicători
- „Calicia pierde omenia.”Bani și avere
- „Nu adăoga la sărăcie și calicie”Bani și avere
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică