călca

Etimologie

Din latină calcare.

Definiții

1. (v.intranz.) a pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși.
2. a trece pășind peste ceva.
3. (v.tranz.) (pop.; despre bărbătușul păsărilor) a fecunda.
4. (v.intranz.) a intra, a veni undeva, a se abate.
5. (v.tranz.) a cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc.
6. (v.tranz.) (fig.) a încălca pustiind și prădând.
7. (fam.) a veni fără veste undeva sau la cineva.
8. (v.tranz.) a strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele.
9. a bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele.
10. a tescui strugurii cu picioarele.
11. (v.intranz.) a înfrânge o pornire sau un sentiment.
12. a nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc.
13. (v.tranz.) a netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat.

Exemple

• Cocoșul calcă găina.
• Calc rufele.

Declinare

Sinonime: 1: păși, 3: fecunda, 1: netezi, (Ban.) piglui, (prin Maram.) scăci, (Transilv. și Maram.) teglăzi, teglăzui

Antonime: a călca îmbrăcăminte: șifona

Etimologie

Din franceză calque.

Definiții

1. copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc.
2. fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine; decalc.

Declinare

Etimologie

Din călca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru călca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru călca.