calabalâc
/ka.la.ba'lɨk/Etimologie
Din turcă kalabalik.
Definiții
- (fam.) obiecte felurite (în dezordine); (p.ext.) bagaje cu care călătorește sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | calabalâc | calabalâcuri |
| genitiv-dativ | calabalâcului | calabalâcurilor |
| vocativ | calabalâcule | calabalâcurilor |
| articulat | calabalâcul | calabalâcurile |