caier
/ˈka.jer/Etimologie
Din latină * caiulus.
Definiții
- mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caier | caiere |
| genitiv-dativ | caierului | caierelor |
| vocativ | caierule | caierelor |
| articulat | caierul | caierele |