caia
/kaˈja/Etimologie
Din turcă kayar „potcoavă cu colți”.
Definiții
- cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caia | caiele |
| genitiv-dativ | caielei | caielelor |
| vocativ | caia | caielelor |
| articulat | caiaua | caielele |