caftanul
/kafˈta.nul/Etimologie
Din caftan.
Definiții
- forma de singular articulat pentru caftan.
caftan
/kaf'tan/Etimologie
Din turcă kaftan.
Definiții
- (înv.) manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și boierii români.
- simbol al rangului de boier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caftan | caftane |
| genitiv-dativ | caftanului | caftanelor |
| vocativ | caftanule | caftanelor |
| articulat | caftanul | caftanele |
Proverbe & zicători
- „A îmbrăca caftanul”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică