căutător
/kə.u.tə'tor/Etimologie
Din a căuta + sufixul -ător.
Definiții
- persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căutător | căutători |
| genitiv-dativ | căutătorului | căutătorilor |
| vocativ | căutătorule | căutătorilor |
| articulat | căutătorul | căutătorii |