cărunți
/kə.run'ʦi/Etimologie
Din cărunt.
Definiții
- (v.intranz.) (înv.) a încărunți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cărunțea | cărunțeau |
Din cărunt.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cărunțea | cărunțeau |
Din a cărunți.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică