căptușeală
/kəp.tu'ʃe̯a.lə/Etimologie
Din a căptuși + sufixul -eală.
Definiții
- pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros.
- material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma.
- pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare.
- strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.).
- ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căptușeală | căptușeli |
| genitiv-dativ | căptușelii | căptușelilor |
| vocativ | căptușeală | căptușelilor |
| articulat | căptușeala | căptușelile |