călcătură
/kəl.kə'tu.rə/Etimologie
Din a călca + sufixul -ătură.
Definiții
- fel de a merge; pas, mers, umblet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călcătură | călcături |
| genitiv-dativ | călcăturii | călcăturilor |
| vocativ | călcătură | călcăturilor |
| articulat | călcătura | călcăturile |