călăreață
/kə.ləˈre̯a.ʦə/Etimologie
Din călăreț.
Definiții
- persoană care călărește, (sportivă) care practică călăria.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călăreață | călărețe |
| genitiv-dativ | călăreței | călărețelor |
| vocativ | călăreațo | călărețelor |
| articulat | călăreața | călărețele |