cădere
/kə'de.re/Etimologie
Din a cădea.
Definiții
- faptul de a cădea.
- deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației.
- lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut.
- deplasare a unui organ din poziția sa normală.
- diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite.
- desprindere a unei părți componente dintr-un organism.
- răsturnare a unui corp; surpare.
- (fig.) ocupare, cucerire.
- (fig.) insucces, nereușită.
- competență, drept.
- nereușită, eșec.
Exemple
- Căderea mușchilor.
- Cădere de potențial.
- Căderea Cartaginei.
- Nu e în căderea lui să mă judece.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cădere | căderi |
| genitiv-dativ | căderii | căderilor |
| vocativ | cădere | căderilor |
| articulat | căderea | căderile |