căcatul
/kəˈka.tul/Etimologie
Din căcat.
Definiții
- forma de singular articulat pentru căcat.
Din căcat.
Din verbul a se căca. Confer și latină cacātus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căcat | căcați |
| genitiv-dativ | căcatului | căcaților |
| articulat | căcatul | căcații |
Sinonime: excrement, fecale, (înv.) căcârnat, (pop.) rahat, scârnă, fleac
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică