cârpătorul
/kɨr.pəˈto.rul/Etimologie
Din cârpător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cârpător.
cârpător
/kɨr.pə'tor/Etimologie
Din latină coopertorium.
Definiții
- (pop.) bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund.
- scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârpător | cârpătoare |
| genitiv-dativ | cârpătorului | cârpătoarelor |
| vocativ | cârpătorule | cârpătoarelor |
| articulat | cârpătorul | cârpătoarele |
Proverbe & zicători
- „Dracul a mâncat plăcintele și cărpătorul”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică