cârcâi
/kɨr.kɨˈi/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (despre unele păsări) a scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cârcâea | cârcâeau |
Proverbe & zicători
- „Cârcăite multe și ouă puține”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică