cântăreț
/kɨn.tə'reʦ/Etimologie
Din cânta + sufixul -ăreț.
Definiții
- persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
- persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
- poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).
Exemple
- Un mare cântăreț de operă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cântăreț | cântăreți |
| genitiv-dativ | cântărețului | cântăreților |
| articulat | cântărețul | cântăreții |
Sinonime: 1-2: (pop. și fam.) gurist, (înv.) cântător