← înapoi la căutare

bătător

/bə.tə'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină batt(u)atorium.

Definiții

  1. băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf.
  2. suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc.
  3. băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău.
  4. parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate.
  5. scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbătătorbătătoare
genitiv-dativbătătoruluibătătoarelor
vocativbătătorulebătătoarelor
articulatbătătorulbătătoarele

bătătoare

/bə.tə'to̯a.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bătător.

Definiții

  1. lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai.
  2. mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbătătoarebătătoare
genitiv-dativbătătoareibătătoarelor
vocativbătătoareobătătoarelor
articulatbătătoareabătătoarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică