băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf.
suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc.
băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău.
parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate.
scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină.
bătătoare — substantiv
lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai.
mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor.