verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din maghiară bánni < bánom ("regret" sau "îmi pare rău").
Definiții
- (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
- (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
- (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
- (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.
Exemple
- Cine ar fi bănuit că se va întâmpla astfel?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | bănuea | bănueau |
Sinonime: 1: crede, ghici, gândi, -și imagina, -și închipui, întrezări, presupune, prevedea, socoti, ști, visa, (rar) prevesti, (înv. și reg.) nădăi, (reg.) chibzui, probălui, (fig.) mirosi, 2: (prin Transilv. fig.) se arde, suspecta
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (adesea substantivat) care este presupus vinovat; suspect.
- (reg.) supărat, mâhnit.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | bănuit | bănuiți |
| genitiv-dativ | bănuitului | bănuiților |
| vocativ | bănuitule | bănuiților |
| articulat | bănuitul | bănuiții |