← bănuit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bănuit”

bănuit — verb

  1. (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
  2. (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
  3. (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
  4. (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.

bănuit — adjectiv

  1. (adesea substantivat) care este presupus vinovat; suspect.
  2. (reg.) supărat, mâhnit.

bănuit — substantiv

  1. persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.