bunicuț
/bu.ni'kuʦ/Etimologie
Din bunic + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui bunic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunicuț | bunicuți |
| genitiv-dativ | bunicuțului | bunicuților |
| articulat | bunicuțul | bunicuții |
Sinonime: bunic
Antonime: bunicuță