bunic
/bu'nik/Etimologie
Din bun + sufixul -ic.
Definiții
- tatăl tatălui meu sau al mamei.
- (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
- (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunic | bunici |
| genitiv-dativ | bunicului | bunicilor |
| vocativ | bunicule | bunicilor |
| articulat | bunicul | bunicii |
Sinonime: tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie
Antonime: bunică