bunică
/bu'ni.kə/Etimologie
Din bună + sufixul -ică.
Definiții
- mama tatălui sau a mamei.
- (reg.) termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunică | bunici |
| genitiv-dativ | bunicii, bunichii, bunicăi | bunicilor |
| vocativ | bunico | bunicilor |
| articulat | bunica | bunicile |
Sinonime: 1: mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie
Antonime: bunic