← înapoi la căutare

bunceagul

/bunˈʧe̯a.gul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bunceag.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bunceag.

bunceag

/bunˈʧe̯ag/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din maghiară boncs („pachet”), boncsok („licopodiu”) (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; confer rusă, ruteană bunčuk („plantă ecvisetacee”), poloneză bunczuk („plantă ecvisetacee”) și sârbocroată bučak.

Definiții

  1. (reg.) îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie.
  2. covor de mușchi.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbunceagbunceaguri
genitiv-dativbunceaguluibunceagurilor
vocativbunceagulebunceagurilor
articulatbunceagulbunceagurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică