← bunceagul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bunceagul”

bunceagul — substantiv

  1. (reg.) îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie.
  2. covor de mușchi.

bunceagul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bunceag.