buncăr
/'bun.kər/Etimologie
Din germană Bunker. Confer rusă бункeр (bunker).
Definiții
- construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
- cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
- compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
- mic adăpost blindat; cazemată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buncăr | buncăre |
| genitiv-dativ | buncărului | buncărelor |
| vocativ | buncărule | buncărelor |
| articulat | buncărul | buncărele |