Definiția cuvântului „buncăr”

buncăr — substantiv

1. construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
2. cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
3. compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
4. mic adăpost blindat; cazemată.