buluc
/bu'luk/Etimologie
Din turcă bölük.
Definiții
- număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată.
- (adverbial) în masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute.
- (în vechea organizare a armatei din țările românești) unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; (p.ext.) ceată de oameni înarmați.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buluc | bulucuri |
| genitiv-dativ | bulucului | bulucurilor |
| vocativ | bulucule | bulucurilor |
| articulat | bulucul | bulucurile |