buda
/buˈda/Etimologie
Din franceză bouder.
Definiții
- (v.tranz.) (livr.) a ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | buda | budau |
budăi
/buˈdəj/Etimologie
Din maghiară bödöny („butoi”).
Definiții
- (reg.) vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc.
- trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | budăi | budăie |
| genitiv-dativ | budăiului | budăielor |
| vocativ | budăiule | budăielor |
| articulat | budăiul | budăiele |
Proverbe & zicători
- „Toarnă ca în budăiul țiganului”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică