budăi
/buˈdəj/Etimologie
Din maghiară bödöny („butoi”).
Definiții
- (reg.) vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc.
- trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | budăi | budăie |
| genitiv-dativ | budăiului | budăielor |
| vocativ | budăiule | budăielor |
| articulat | budăiul | budăiele |