← înapoi la căutare

bucățelul

/bu.kəˈʦe.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bucățel.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bucățel.

bucățel

/bu.kə'ʦel/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bucățea (prin substituire de sufix).

Definiții

  1. (bot.) (Agrostis canina) plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbucățelbucăței
genitiv-dativbucățeluluibucățeilor
vocativbucățelulebucățeilor
articulatbucățelulbucățeii

Sinonime: (bot.) (reg.) iarbă-câinească

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică