bucățelul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bucățelul”

bucățelulsubstantiv

  1. (bot.) (Agrostis canina) plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee.

bucățelulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bucățel.