← înapoi la căutare

bucul

/ˈbu.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din buc.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru buc.

buc

/buk/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc („într-o clipă”) se bazează pe un cuvânt diferit, pe care îl pune în legătură cu poloneză buch, rusă buch („zgomot”), confer buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Moldova și Transilvania. Confer și albaneză byk.

Definiții

  1. (numai în locuțiunea)
  2. (reg.) pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc.
  3. (la pl.) scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbuc—
genitiv-dativbucului—
vocativbucule—
articulatbucul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică