bucă
/'bu.kə/Etimologie
Din latină bŭcca ("gură").
Definiții
- fiecare dintre cele două părți cărnoase și rotunjite, care se află în partea dorsală a corpului omului și a unor animale.
- (fam. și reg.) fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (sau ale botului animalelor) de la tâmplă în jos.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucă | buci |
| genitiv-dativ | bucii | bucilor |
| vocativ | bucă | bucilor |
| articulat | buca | bucile |
Sinonime: 1: fesă, 2: obraz